ca un măr distorsionat din iubirea subiectivă
a unui grup de ilustre săbii
măturând la infinit de ascuțit
pământul

să-mi deblochezi venele cu degetul care nu acuză
înfrângerea corabiei din largul ochiului
de pasăre subtilă
în creierul meu
mecanic

să-mi dai refresh de la cer în jos
ca și cum ai îmblânzi aerul dintre noi
cu privirea unui înecat
strigătul
la mare distanță după ora de închidere
să poarte identitatea unui alt bărbat
din flori